Renuntasem la orgoliu de mult cand am luat decizia de a nu ma mai lasa intimidata , de a nu imi mai fi teama de ochii lui ce odata cerseau alinare dar de la o vreme se jucau cu mintea mea , de a imi conduce propriul suflet. O decizie inutila ,insa. Nu ducea decat la nereusita si la mai multe intrebari . Ciudat insa este faptul ca tanjeam ca el sa ma iubeasca mai mult decat doream sa prind o alta zi in viata .
Nu concepeam ca odata ce eu ii daruiam tot ce aveam , el sa para distant si rece de parca era la vanat cu prada langa el , dar cea de langa el ii era de folos numai in situatii de criza , jumulind-o putin cate putin pe zi ce trecea . Cadeam in capcana lui si dadeam vina pe mine asteptand sa ma contrazica ..dar el nu o facea. Ii strigam cu sufletul si ochii sa ma minta frumos , sa aud ce voiam , ce imi facea bine....dar auzeam o voce care imi spunea:
-Draga mea,, cine te-a invatat pe tine ca totul este numai lapte si miere ?
Asa ca am tacut si am asteptat sa se infometeze ca sa ma distruga . Incetul cu incetul s-a sufocat cu ultima bucata de ragaz ramasa din mine . Nu-l mai puteam ajuta cu nimic ..am dat cu pofta , a luat cu pofta .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu